Picaturile de sange se scurg incet de pe sabie, le simt caldura si dispretul fata de moarte, atingandu-mi degetele. Sekigahara ramane in urma pasilor mei, urmeaza Olimpiadele Comunicarii si ma gandesc daca sabia este destul de ascutita…
Cu parul strans, ochii mariti de atentie si kimono-ul in dezordine pasesc atenta catre urmatoareaincercare, urmatorul monstru de ucis, urmatoarea reduta de cucerit…
John O’Groat e mandru, prea mandru ca sa fie unul dintre ceilalti. Marea lui dorinta e sa evadeze dinlumea lui nimic, lumea lui nu. Desi diferit laport el se vrea unic. John O’Groat invata zilnic ca e imposibila creatia iesita din comun fara componente comune.
Coplesit, cu bratele tremurand, privind cortina cazand dupa ultimul spectacol…nu, nuacesta este samuraiul! eu sunt dincolo de cortina, cu fruntea sus, cautand o noua provocare!